In memoriam Valentin Portas

(14 octombrie 1950 – 17 februarie 2016)

După o boală grea şi îndelungată, la Spitalul Clinic Municipal de Urgenţă din Chişinău, s-a stins din viaţă scriitorul Valentin Portas, poet, fabulist, publicist. A studiat primii doi ani la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Litere, secţia Ziaristică, apoi s-a transferat la Facultatea de Jurnalistică a Universităţii de Stat „M. V. Lomonosov” din Moscova, pe care a absolvit-o în anul 1974. A fost lector la Facultatea de Ziaristică a USM (1974–1981), corespondent la Radio Moldova (1981–1983). A activat în cadrul Departamentului Vamal al RM în calitate de şef al Secţiei relaţii externe, mai apoi ca responsabil pentru Serviciul de presă.

Valentin Portas este autorul volumelor de fabule: „Ţânţarul şi elefantul”, Centrul Editorial „Presa", Chişinău, 2001, „Lupul suferind”, editura „Biodava”, Bucureşti, 2002, „Bursucul acuzat”, 2007, „Cucul de lemn”, 2009, „Vânătorul de lei”, 2013, Tipografia „Reclama”, Chişinău, ş.a. A scris peste 300 de fabule, iar volumele editate au fost menţionate la diverse concursuri cu premii literare. Vreau să amintesc că în cadrul lansării primului volum la Casa Scriitorilor „M. Sadoveanu” din Bucureşti, Elis Râpeanu, doctor în filologie şi autoare de epigrame, a precizat că „Textele lui Valentin Portas sunt o surpriză pentru literatura română, cuprinzând fabule de mare noutate”. Acad. Mihai Cimpoi, ex-Preşedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, în postfaţa volumului de fabule „Cucul de lemn”  a evidenţiat faptul că „Valentin Portas este un umorist nativ ce cultivă în exclusivitate fabula, surprinde mecanismele aberante ale căderii lumii în „păcat”, în defecte, în absurd. Nu este un fabulist în stil tradiţional, ci modernist, recurge la canonul clasic, adaptându-l, localizându-l şi racordându-l la situaţii mai puţin tipice”…

 

…La 20 februarie 2016 au venit să-l petreacă pe ultimul drum copiii, rudele, sora Ludmila, scriitorii, prietenii, colegii de universitate şi de serviciu, adică cei care l-au cunoscut şi apreciat, printre ei: Tatiana Calos, Elena Păpuşoi, Ludmila Ciocârlan, Elena Stati, Mihai Lescu, Leo Butnaru, Constantin Bârcă, Gheorghe Paţanov, Mihai Ştefan şi subsemnatul, colegi din grupa a III-a, Ziaristică, USM, promoţia 1972, care l-au vizitat de mai multe ori la spital, susţinându-l moral în aceste pentru el zile grele.

  

La ceremonia funerară au participat şi au rostit cuvinte de adio Vlad Zbârciog, secretarul USM,  Ion Diviza, preşedintele Asociaţiei Epigramiştilor, scriitorii  Leo Butnaru, Mihai Ştefan, pictorul Mihai Şeremet, care i-a ilustrat câteva volume, colegii de la Departamentul Vamal ş.a., accentuând în cuvântările lor altruismul,  modestia, omenia şi energia pozitivă a lui Valentin Portas în timpul vieţii sale, pe care el mereu o transmitea celor din preajmă, cât şi apreciind la justa valoare creaţia pe care a lăsat-o urmaşilor. Colegul de universitate Mihai Lescu i-a dedicat catrenul:

CUVÂNT DE ADIO

Azi Fabula-şi deplânge a ei soartă –

La Cer s-a înălţat un Om de Artă,

Numai Morala vie-a mai rămas –

Să ne-amintească-n lacrimi de PORTAS…

În amintirea decedatului din partea familiei ni s-a oferit la fiecare ultimul volum editat de fabule „Vânătorul de lei” al autorului Valentin Portas.

A fost înhumat în această zi posomorâtă la baştină în cimitirul orăşenesc din Călăraşi.

Adio, prietene şi coleg de grupă. Dumnezeu să te odihnească în pace!

Sincere condoleanţe familiei şi rudelor răposatului.

Mihai Cucereavii
 

In memoriam Efim Tarlapan

( 17 mai 1944 – 8 decembrie 2015 )

         Azi, din Internet, am aflat o veste foarte tristă: s-a stins din viaţă renumitul scriitor basarabean Efim Tarlapan, Maestru al Literaturii, Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova şi Membru al Uniunii Scriitorilor din România.

         L-am cunoscut încă din anii “70, când învăţam împreună la aceeaşi Alma Mater, la Facultatea de Litere, secţia Ziaristică a USM, Chişinău. Era un tânăr deosebit. Primele catrene umoristice le-a publicat în ziarul universităţii, după care a apărut cu creaţiile sale şi în presa republicană.

Efim Tarlapan şi-a consacrat viaţa genului satirico-umoristic şi este autorul a peste 50 de cărţi. Debutează în anul 1974 cu placheta de parodii, epigrame, aforisme „Scuzaţi pentru deranj...”. Mai apoi editează volumele: „Tatuaje”, parodii, epigrame, aforisme, 1977; „Revers”, fabule, parodii, epigrame, aforisme, 1980; „Acarniţa”, miniaturi epigramatice vesele şi nu prea, 1986; „Cartuşiera”, satire, epigrame, aforisme, 1990; „Dioptrii pentru ochelarii de cai...”, satire, fabule, epigrame, parodii, aforisme, 1995; „Mărul lui Adam”, parodii, 1996; „Toporul taie închinându-se”, aforisme, 2000; „Coloana nătângilor”, epigrame, 2001; „Îngerii din cerul gurii...”, satire, parodii, epigrame, aforisme, 2003; „Deşertul din clepsidră”, aforisme, 2005; „Cantina săracilor cu duhul”, aforisme, 2008; „Zâmbet pentru export”, satire, fabule, epigrame, aforisme, 2010; „O antologie a aforismului românesc de pretutindeni”, 2005; „Cu poante pre moarte călcând”, antologia epigramei româneşti, 2005; „Epigrama daco-romană contemporană”, 2005; „Marea antologie a epigramei româneşti, de la bijuterii folclorice la performanţe clasice”, 2005; „Câte-o poantă de căciulă...”, antologie cronologică de epigramă românească şi universală, 2007; „Cu muza altora în braţe...”, o antologie a parodiei româneşti de pretutindeni, 2008; „Cu mâţa-n carte...”, antologia parodiei româneşti, de la începuturi până azi, 2009; „Râsul lumii, la români”, antologie de epigramă străină, 2010, ş.a.

         Un loc aparte în creaţia sa îl ocupă şi cărţile pentru copii: “Lănţişorul cu cheiţe”, 1981; “Clape” ,1985; “Termometru”,1988; “Staţi jos, copii!”, 1990; “Bobocelul”, 1992; “Ghicitori şi epigrame şcolare”, 1995; “Alfabetul – ghicitoare”, 1999; “Un melc la fotbal”, 2003; “A doua pauză de râs”, 2011; “Aerul de-acasă”, 2013, ş.a.

Creaţia lui Efim Tarlapan are priză la cititor. Am participat la mai multe lansări de carte şi diverse întâlniri şi am văzut reacţia auditoriului. Ştia cum să cucerească publicul şi avea cu ce!

 

Dar, spre marele meu regret, la 11 august a acestui an nu am fost la Centrul Expoziţional „C. Brâncuşi" din Chişinău, când a avut loc vernisajul expoziţiei „Spectru" al pictoriţei Otilia Tarlapan şi lansarea cărţii lui Efim Tarlapan „În imperiul unei fraze” – o antologie cronologică a aforismului românesc de la începuturi până azi, apărută la editura „Prut Internaţional”, 2015, coperta căreia a fost executată de Sergiu Stanciu şi fiica scriitorului. Însă la încheierea vernisajului, pe la sfârşitul lunii august, Efim Tarlapan mi-a telefonat şi m-a invitat să vin la Centrul Expoziţional „C. Brâncuşi"  să-mi dea o antologie cu autograf, deoarece figurează în ea şi numele meu. Ne-am întâlnit în dimineaţa zilei de 20 august, era cu soţia Zinaida, neştiind că e pentru  ultima dată când ne vedem împreună. Atunci am şi imortalizat aceste clipe.

Dumnezeu să-l odihnească în pace! 

Sincere condoleanţe familiei şi rudelor răposatului.

Mihai Cucereavii