Ion DIORDIEV: „Pâinea mea caldă”

Lansare de carte la Chişinău

Zilele acestea în incinta Uniunii Scriitorilor din Moldova a avut loc lansarea cărţii de aforisme „Pâinea mea caldă”, ediţie jubiliară, semnată de cunoscutul poet şi prozator umorist Ion Diordiev, originar din Transnistria, care a împlinit frumoasa vârstă de 75 ani. Volumul cuprinde 20 de compartimente tematice, printre care: Umoristice, Satirice, Paradoxuri, Despre adevăr şi minciună, Despre dreptate şi nedreptate, Despre legi şi fărădelegi, Pedagogice, Literare, Ecologice, Despre dragoste, Despre vatra străbună etc., selectate, redactate şi sistematizate de redactorul Vasile D. Ciubuc şi ilustrate de pictorul Radu Diordiev.

În prefaţa cărţii, acad. Mihai Cimpoi menţionează faptul că Ion Diordiev e un veteran al cultivării aforismului la noi, în spaţiul basarabean, adăugând la experienţa de viaţă, experienţa de scriere aforistică, ajutat şi de o isteţime de sorginte populară, atât de binevenită în acest caz, de umor suculent şi de un spirit de observaţie – muşcător, neiertător, - dar şi marcat de bonomie crengiană în sens ce-i vizează pe cei din jur, dar şi pe propriul eu, care, şcolind pe alţii, se şcoleşte şi pe sine.

În acea zi de mai sala de festivivităţi a USM a fost arhiplină. La lansare au venit scriitori, profesori universitari, studenţi, prieteni şi membri ai familiei omagiatului - soţia Vera cu fii Radu şi Nicu.

Cei prezenţi au avut ocazia să vizioneze standurile cu fotografii şi cărţi - 17 la număr, printre care “Amărăciunile dulcelui”, “Hopuri”, “Soarele şi mama”, “Recreaţia veselă”, “Zigzaguri”, editate pe parcursul vieţii de către omagiat.

La deschidere, poetul Arcadie Suceveanu, moderatorul manifestării, felicitând jubiliarul, a vorbit despre contrubuţia originală a autorului în contextul umorului basarabean.
Criticul literar Tudor Paladi, care a scris postfaţa, a făcut o analiză profundă a valorii literare şi socioumane a celor peste 1300 de aforisme incluse în această ediţie, accentuând că autorul lor este un mânuitor sigur al cuvântului.

Profesorii universitari Petru Soltan, Ion Buga, Radion Cucereanu, Gheorghe Dodiţă, Ion Melniciuc, scriitorii Boris Marian, Anatol Ciocanu, Lidia Hlib, Marietta Russo, Vlad Zbârciog, Mihai Morăraş, Serafim Belicov, Victor, Prohin, Ion Cuzuioc, Ion Stici, Teodor Popovici, Valentin Portas, Efim Bivol, Alexandru Frişcu, Gheorghe Bâlici, Martin Loghin-Alexeev, Gheorghe Postolachi, Grigore Drăgan, Grigore Puică, Sergiu Tomşa, Ion Vicol, Tudor Gorgos, Constantin Bârcă, Mihai Lescu, Constantin Dragomir şi muţi alţii,- i-au dăruit buchete de flori, i-au adresat jubiliarului cuvinte frumoase, dedicându-i pe parcursul seratei poezii, epigrame, cântece şi tradiţionalul La mulţi ani!- cu urări de sănătate, inspiraţie şi realizarea noilor prioecte literare.
Vasile D. Ciubuc a adus la festivitate un colac, cât roata carului, pe care i l-a înmânat jubiliarului în aplauzele furtunoase ale celor prezenţi în sală.

Lidia Hlib i-a dedicat catrenul:

De-ai ajunge pân-la Kiev,
N-ai găsi un alt Diordiev
Cu-n umor mai îndrăzneţ
Şi-n aforisme - săltăreţ.

Ion Diviza, preşedintele Asociaţei Epigramiştilor din republică a venit cu un plic, oferindu-i un mic ajutor material din partea colegilor umorişti şi i-a dăruit două volume cu epigrame, editate recent la Bucureşti, în care figurează sărbătoritul. Dânsul a dat citirii o epigramă semnată de Titus Ştirbu, dedicată lui I. Diordiev cu ocazia lansării volumului de aforisme:

Fug ochii mei... prin litere se scaldă,
Citesc volumul „Pâinea mea cea caldă”.
Aşa-i gustoasă pâinea din cuptor
Că-mi vine să-l mănânc şi pe autor.

Iar subsemnatul i-a dedicat rândurile de mai jos:

Pâinea mea caldă

Lui Ion Diordiev

Viaţa ca un râu curge la vale
Şi-n aceeaşi apă nimeni nu se scaldă.
Azi cu flori noi i-am ieşit în cale –
Autorul ne-a-ntâlnit c-o Pâine caldă!

Din partea Primăriei municipiului Chişinău omagiatului i-a fost înmânată o Diplomă de onoare pentru valoroasa contrubuţie în dezvoltarea literaturii române şi cu ocazia jubileului,- semnată de primarul general al capitalei.

Omagiatul a adus sincere mulţumiri audienţei şi în particular domnului Vasile D.Ciubuc, menţionând faptul că dânsul a venit cu ideea publicării aforismelor şi a pus umărul la apariţia acestei ediţii jubiliare.

Cei prezenţi s-au ales cu câte un volum de aforisme cu autograf din partea autorului.

Mihai Cucereavii

Aforisme din volumul „Pâinea mea caldă” de Ion DIORDIEV


* Când omul dă dovadă de prea multă modestie, ea poate provoca obrăznicia multora.
* Unii, după ce le deschizi ochii, n-au ochi să te vadă.
* Umărul se pune în văzul tuturor, piciorul – pe ascuns.
* Cine nu-şi pierde cumpătul când este înjosit, e la o înălţime mai mare decât cel care-l înjoseşte.
* Când faci ceva frumos pentru baştină, te ridici şi tu în ochii băştinaşilor.
* E de mirare: cum de încape într-o ţară mică, precum e Moldova, o sărăcie atât de mare?!
* La temelia Patriei stau mormintele strămoşilor şi ale eroilor ţării tale.
* Fiecare om e un chiriaş al Pământului, dar datoria de chiriaş unii nu şi-o achită nici măcar la plecare.


Imagini la

http://ro.fotoalbum.eu/mCucereavii/a474092

Nicolae MĂTCAŞ - Omul cu literă mare

CONFERINŢĂ ŞTIINŢIFICĂ „ŞCOALA NAŢIONALĂ:
RECUPERAREA DESTINULUI EUROPEAN”. PALATUL REPUBLICII, CHIŞINĂU

În Sala de Conferinţe a Palatului Republicii pe 30 aprilie curent a avut loc Conferinţa ştiinţifică cu genericul „Şcoala naţională: recuperarea destinului european”, organizată de Ministerul Educaţiei din Republica Moldova, Casa Limbii Române „Nichita Stănescu” şi revista „Limba Română”, manifestare dedicată împlinirii a 70 de ani de la naşterea lingvistului, pedagogului şi omului politic Nicolae Mătcaş.

Jubiliarul a fost felicitat cu buchete de trandafiri de reprezentanţii puterii, printre care Mihai Ghimpu, Preşedintele interimar al republicii şi preşedintele Parlamentului R. Moldova, Vladimir Filat, Prim Ministru, Leonid Bujor, Ministru al Educaţiei, Ion Negrei, viceprim-ministru, acad. Mihai Cimpoi, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova şi de către prieteni, consăteni, colegi de facultate, de crez şi ideal.

Alexandru Bantoş, directorul Casei Limbii Române, redactorul-şef al revistei cu acelaşi nume, moderatorul manifestării, a oferit cuvântul mai multor vorbitori, care au prezentat comunicările: „Şcoala – scena primordială a societăţii” - raportor Ion Ungureanu, ex-Ministru al Culturii din R. Moldova, „Limba română” – spaţiu al identităţii culturale” – raportor Mina-Maria Rusu, prof. dr., Inspector general, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului din România, „Perseverenţa şi rezistenţa lingvistului Nicolae Mătcaş” – raportor Ion Ciocanu, dr. hab. în filologie, cercetător principal, Institutul de Filologie al AŞM, conferenţiar la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, „Principiile lingvistice în scrierile lui Nicolae Mătcaş” – raportor Petru Butuc, prof. dr., Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, „Nicolae Mătcaş – între lingvistică şi poezie” – raportor Vlad Pohilă, lingvist, scriitor, rdactor-şef al revistei „Biblio-Polis” ş.a.

În comunicările prezentate vorbitorii au menţionat faptul că Nicolae Mătcaş este unul dintre cei mai activi participanţi la mişcarea de eliberare naţională a românilor basarabeni, un luptător consecvent pentru oficializarea limbii române în Republica Moldova şi revenirea ei la scrisul latin, o personalitate valoroasă care a contribuit la elucidarea şi impunerea adevărului privind identitatea noastră etnolingvistică.

Tot aici, pe standuri, au fost expuse lucrările savantului şi poetului Nicolae Mătcaş cât şi cărţile consacrate omagiatului, printre care: „Nicolae Mătcaş. Calvarul Limbii Române din Basarabia”, editat sub egida Ministerului Educaţiei din Republica Moldova şi Casei Limbii Române „Nichita Stănescu”, selecţie, coordonare şi prefaţă de Alexandru Bantoş, redactor-şef al revistei „Limba Română”. Tipografia „Serebia”, 552 pag., Chişinău, 2010; „Clopotul amintirilor durute: Nicolae Mătcaş la 70 de ani”. Amintiri, evocări, interviuri, eseuri, meditaţii, imagini foto. Dionis Lica. Tipografia UPS „I. Creangă”, 216 pag., Chişinău, 2010 ş.a.

În cuvântarea sa N. Mătcaş a mulţumit raportorilor pentru truda depusă şi a menţionat faptul că un merit deosebit în cele obţinute de dânsul i le atribuie şi soţiei Eugenia, care l-a înaripat şi i-a dat posibilitatea să-şi continuie studiile postuniversitare la Leningrad (azi, Sanct-Petersburg), pe timpul când ea născuse primul lor copil.

În cadrul manifestării, Mihai Ghimpu, Preşedintele interimar al republicii şi preşedintele Parlamentului, a apreciat activitatea lingvistului şi patriotului Nicolae Mătcaş cu cea mai înaltă distincţie de stat - Ordinul Republicii.


OMAGIU LA BAŞTINĂ: CRIHANA VECHE, CAHUL

La 4 mai septuagenarul Nicolae Mătcaş a fost omagiat la baştină - în satul natal Crihana Veche din raionul Cahul. Aici, la liceul „Mihai Eminescu”, elevii, profesorii, consătenii, rudele şi colegii de clasă l-au întâmpinat cu pâine, sare şi buchete de flori.

În sala festivă a liceului cuvinte frumoase i-au adresat jubiliarului Nina Fazlî, directoarea liceului, Alexandra Bunghez, director adjunct la şcoala auxiliară din localitate, Pavel Lazăr, profesor de istorie, Elena Zgârcibaba-Bogdan, dr. în filologie, Universitatea de Stat „B. P. Haşdeu” din Cahul, Gheorghe Mândru, şef Direcţie Cultură, Cahul, Zinaida Chiosa şi Constantin Popa, colegi de clasă ş.a. Vorbitorii şi jubiliarul şi-au amintit de anii de şcoală, de foştii lor profesori. Consătenii au menţionat faptul că N. Mătcaş provine dintr-o familie de oameni gospodari, unde din fragedă copilărie i-a fost altoită dragostea de muncă. Şi-au amintit că în ograda lui Gheorghe Mătcaş, tatăl omagiatului, era o curăţenie exemplară, chiar şi strada era măturată cu mătura de casă.

- Avem cu cine ne mândri! Nasc şi la Crihana oameni!,- parafrazând clasicul,- a spus audienţei profesorul Pavel Lazăr.

La manifestare au fost expuse standuri cu lucrări editate de omagiat şi dedicate Domniei sale. Bibliotecara Maria Cudlenco de la Biblioteca Publică Crihana Veche a prezentat publicului cartea „Nicolae Mătcaş. Biobibliografie”, 128 pag., Chişinău, 2010, autoarea şi alcătuitoarea ediţiei, care a adus în dar sărbătoritului şi liceului mai multe exemplare de carte.

Alexandru Bantoş, redactor-şef al revistei „Limba Română” şi Ana Bantoş, filolog, Institutul de Filologie al AŞM au prezentat publicului cărţile „Nicolae Mătcaş. Calvarul Limbii Române din Basarabia”, „Clopotul amintirilor durute: Nicolae Mătcaş la 70 de ani” şi nr. 3-4 al revistei „Limba Română”, dedicate omagiatului şi de asemenea au donat bibliotecii liceului zeci de exemplare de carte şi revistă.

Rodica Cucereanu, primarul comunei, i-a înmânat lui Nicolae Mătcaş Diploma de Cetăţean de Onoare al satului Crihana Veche, fapt care a fost marcat de aplauze furtunoase de către cei prezenţi în sală.

Din partea liceului şi al şcolii internat jubiliarului i s-au oferitt câteva piese de artizanat, confecţionate de elevi şi o icoană cu chipul sfântului Nicolae.

Elevii liceului „Mihai Eminescu”, îmbrăcaţi în haine naţionale, au interpretat un buchet de melodii populare şi au recitat din versurile omagiatului.
În încheiere, conform tradiţiei, audienţa a fost invitată la o masă plină cu bucate. Părintele a binecuvântat masa pregătită în cinstea omagiatului şi toţi cei prezenţi, la un pahar de vorbă, i-au dorit distinsului consătean tradiţionalul La mulţi ani! La mai mult şi la mai mare, multstimate maestre!


Septuagenarul Nicolae Mătcaş, la rându-i, a mulţumit din suflet celor prezenţi pentru cuvintele rostite la adresa Domniei sale şi pentru serata de neuitat, organizată de consăteni.



Mihai Cucereavii


Imagini la

http://reteaualiterara.ning.com/photo/photo/listForContributor?screenName=3176grf28taab

http://reteaualiterara.ning.com/photo/photo/listForContributor?screenName=3176grf28taab&page=2

Omul sfinţeşte locul

* * *

Nicolae Mătcaş, lingvist, publicist, poet, luptător înflăcărat pentru limbă şi alfabet, patriot adevărat, pe 27 aprilie împlineşte frumoasa vârstă de 70 de ani. Cu această ocazie, din toată inima, îi dorim septuagenarului multă sănătate, noroc, fericire, soare în suflet şi realizarea celor planificate.
La mulţi ani! La mai mult şi la mai mare, multstimate maestre!

* * *

Pe la mijlocul lunii ianuarie, lângă Universitatea de Stat, m-am întâlnit întâmplător cu prof. Timotei Melnic, care mi-a spus că Nicolae Mătcaş în prier rotunjeşte o dată frumoasă şi colegii se pregătesc să-l felicite cu această ocazie.

– Şi dumneata ai lucrat împreună cu Mătcaş. Te alături de noi?

– Desigur, i-am răspuns, este un om deosebit şi neapărat o să vin cu o felicitare.

Şi iată ocazia. Pe 1 martie, dimineaţa, m-a telefonat prof. univ. dr. Dionis C. Lica, pe acele vremuri prorector al institutului „Ion Creangă”, şi m-a rugat să scriu câteva rânduri despre prof. Nicolae Mătcaş, pe care vrea să le includă într-o carte dedicată jubiliarului.

Acum, stând în faţa hârtiei şi scriind aceste rânduri, îmi amintesc de anul 1976, pe când lucram la un ziar de mic tiraj de la trustul „Otdelstroi” şi care la începutul acelui an fusese lichidat. Tocmai atunci ziaristul Lev Pascari m-a informat că la Institutul Pedagogic de Stat „Ion Creangă” (azi prestigioasă universitate) a început editarea gazetei studenţeşti „Tânărul învăţător”, că dânsul a participat la apariţia câtorva numere, dar din motivul că se pensionează, pot să vin să-mi încerc norocul. Zis şi făcut. Am scris cererea şi am depus-o secretarului organizaţiei de partid, care mi-a spus să aştept câteva zile, până vor decide. Seara, la cămin, unde locuiam cu familia, a bătut cineva în uşă. Deschizând-o, la intrare m-a salutat cu un zâmbet pe buze un domn înalt, svelt, cu capul cărunt, cu trăsături fine, inteligente. Eram buimăcit şi nu-mi dădeam seama cine este. Văzând că mă uit la el cu mirare şi nu îi înţeleg vizita, dânsul mi-a spus:

– Am venit la dumneata cu ocazia cererii pe care ai depus-o la institut. Suntem de acord să te primim în calitate de secretar de redacţie. Împreună cu redactorul Timotei Melnic o să te ajutăm la organizarea şi redactarea materialelor. Vino şi ne apucăm de lucru. Mă grăbesc, mai am de rezolvat o problemă. Mâîne discutăm în detalii.

– Bine, de acord. Vă mulţumesc!

Când a plecat, tot nu-mi dădeam seama cine m-a vizitat. N-am îndrăznit să-l întreb. Poate a fost rectorul Ion Borşevici, de care auzisem, dar nu-l cunoşteam la faţă? Oare aşa să fie?

A doua zi, la redacţie, omul cu pricina m-a prezentat redactorului şi apoi, stând de vorbă, mi-a spus că mă cunoaşte din 1967, de pe timpul studenţiei la USM, când toamna lucram la culesul strugurilor pe colinele satului Puhoi, din preajma Anenilor Noi. După studiile postuniversitare de doctorat la Universitatea din Leningrad (azi, Sankt-Petersburg) Nicolae Mătcaş fusese conducător al unei grupe de studenţi filologi, iar grupele noastre de ziarişti erau dirijate de I. Melniciuc, Gh. Mazilu, T. Matcovschi. Acum mi-am dat seama că-i acel lector pe care l-am văzut cu nouă ani în urmă în colhoz, iar la momentul convorbirii e conferenţiar, şef Catedră de limbă română (pe atunci, limbă moldovenească), redactor adjunct la ziarul studenţesc „Tânărul învăţător” de la acest institut.

– De acolo te cunosc, de la muncă. Erai mai copt decât ceilalţi, după armată, mi-a mărturisit dânsul. – De aceea şi vreau să edităm gazeta împreună.

Lucrând alături mulţi ani în şir, m-am convins că Nicolae Mătcaş este un om cu suflet mare, punctual, de o excepţională cumsecădenie, cu cei şapte ani de acasă, exigent faţă de sine şi subalterni. Odată îmi povestea că în copilărie, în satul natal Crihana Veche, raionul Cahul, vara uda pomii din livadă şi îi uda din belşug, cum şi cât îi spunea tata - zece găleţi sau mai multe la rădăcina fiecărui pom, şi nu mai puţin. Mai întâi de toate era lucrul în gospodărie, apoi – joaca. Deci, dragostea de muncă i-au altoit-o părinţii şi de atunci a fost învăţat să nu facă lucrul de mântuială. Dumnealui, cunoscând la perfecţie limba, dotat cu vaste cunoştinţe în domeniu, redacta conştiincios, cu migală, materialele sosite la redacţie de la studenţii şi profesorii instituţiei. Şi lucrul acesta îl făcea când termina orele de cursuri. După plecarea lui Timotei Melnic la alma mater în februarie 1978, Nicolae Mătcaş a fost numit în funcţia de redactor al ziarului. Vreau să menţionez că funcţia aceasta nu era remunerată, se făcea pe baze obşteşti, din indicaţia partidului.

Din număr în număr ziarul oglindea viaţa institutului prin materialele plasate la rubricile „Procesul de învăţământ”, „Restructurarea şcolii superioare – imperativ al timpului”, „Profesia mea”, „Practica pedagogică şi folclorică”, „Ecranul sesiunii”, apărea regulat colţul de satiră şi umor „Iezii lui Creangă”, „Pagina literară” ş.a. Printre cei mai activi corespondenţi ai ziarului i-am avut pe studenţii M. Ciorbă-Mocanu, A. Burlacu, L. Bârlădeanu, V. Bâtcă, L. Sănduţă, A. Bou, Gh. Mârzenco, Z. Cernei, I. Găină, V. Guţu, E. Chicu, A. Barbăneagră, V. Sârcov, V. Piguleac etc., lectorii S. Răilean, V. Semeniuc-Stoica, V. Căpăţână, V. Mândâcanu, A. Harabagiu, M. Zaharova, B. Cudelin, I. Delazari, P. Sava ş.a. Numerele ziarelor au fost înfrumuseţate cu imaginile fotoreporterilor M. Kadakin, L. Pantus, I. Topală, M. Ilieş ş.a.

Din ianuarie 1976 şi până în vara anului 1990 Nicolae Mătcaş a redactat circa 500 de numere de ziar. Iar după ce fusese ales în funcţia de ministru al ştiinţei şi înăţământului din republică, din septembrie 1990 şi până în decembrie 1993 gazeta a fost redactată de autorul acestor rânduri. De atunci, din lipsă de fonduri financiare, nu a mai apărut - şi-a încetat activitatea.

La începutul restructurării gorbacioviste, Nicolae Mătcaş şi alţi intelectuali s-au implicat activ în lupta pentru atribuirea statutului de limbă de stat şi obţinerea grafiei latine – haina firească a limbii noastre. A publicat în presa republicană zeci de articole, în care demonstra ştiinţific necesitarea extinderii funcţiilor sociale ale limbii materne şi revenirii la scrisul strămoşesc. A susţinut la TVM, seri la rând, împreună cu prietenul său, regretatul prof. univ. Ion Dumeniuk, ciclul „Învăţăm a citi şi a scrie cu caractere latine”, a editat mai multe lucrări pentru familiarizarea publicului cu normele scrierii în grafie latină, printre care şi un „Îndrumar de ortografie”, autori I. Dumeniuk, N. Mătcaş, Gh. Rusnac, editat în 1990 de Centrul republican de reclamă şi editare „Presa”, la care am fost responsabil de ediţie.

Dumnealui m-a invitat la una din lansările de carte la Casa Limbii Române, unde am participat la eveniment şi la discuţiile aprinse, mai bine zis la relatările despre bătălia de atunci pentru limbă şi alfabet.

Împreună cu câţiva ziarişti, am editat un „Ghid de conversaţie rus-moldovenesc”, editura „Literatura artistică”, 1989, la care, în cuvântul său către cititor, redactorul ştiinţific Nicolae Mătcaş, docent, dr. în filologie, a menţionat actualitatea editării acestui ghid. El a apărut atunci cu caractere chirilice, deoarece alfabetul latin era interzis şi denumirea limbii – de asemenea. Chiar şi astăzi avem probleme privind numele firesc al ei.

Fiind secretar al Comisiei Interdepartamentale pentru problemele limbii materne de pe lângă fostul Prezidiu al Sovietului Suprem şi membru al grupurilor de lucru pentru elaborarea proiectelor de legi privind funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSSM, Nicolae Mătcaş a luptat consecvent pentru oficializarea limbii române în Republica Moldova şi revenirea ei la scrisul latin.

Nicolae Mătcaş este un om cult, vorbeşte o limbă frumoasă, cristalină, fără vulgarisme, ca apa de izvor, nu l-am auzit vreodată înjurând sau să ridice vocea asupra cuiva, vorbeşte calm, convingător. Este şi un părinte exemplar, demn de urmat. Am fost la el acasă. Iubeşte animalele de companie. Mai vreau să spun cititorului că la o demonstraţie de 1 Mai am venit, ţinându-ne de mână, cu fecioraşii mei. Nicolae Mătcaş, văzându-mă, i-a spus lui Timotei Melnic:

– I-a te uită, Mihai are doi stâlpi, doi piloni care îl sprijină. Acest sprijin îl va simţi mai ales la bătrâneţe!

Auzind conversaţia aceasta, vorbele lui m-au înaripat. Peste un an de zile i-a zâmbit şi lui norocul – barza îi aduse în cioc pe al doilea copil – un fiu, pe care îl numise Doru, care provine de la cuvântul „dor”, adică dorit.

Mi s-a întipărit în memorie şi nunta fiicei sale Rodica, pe care au făcut-o la Râşcani, unde am fost invitat. A fost o nuntă mare, pe stadion, în corturi, la care au participat vreo 500 de oameni. A fost un spectacol, o petrecere de neuitat, la care şi-au dat concursul îndrăgiţii interpreţi Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, pe atunci în viaţă, profesorii universitari, oratorii Ion Osadcenco şi Gheorghe Mazilu, în posturile de tamadale, care au înveselit cu vorbele lor de duh, haz şi tâlc nuntaşii.

Astfel am avut onoarea să-l cunosc şi să lucrez cu profesorul, eminent al învăţământului public, filologul, multstimatul şi eruditul Nicolae Mătcaş, om modest, savant notoriu în domeniul lingvisticii, ministru, autor a zece manuale pentru învăţământul preuniversitar şi universitar, redactor exelent, poet talentat cu nouă volume de versuri editate în Ţară, de la care am învăţat şi am luat multe lucruri bune. Om de omenie, cu suflet mare, om de aur - aşa îl ştim cu toţii pe Nicolae Mătcaş.

Şi acum – câteva rânduri despre versuri. În revista „Pe aici nu se trece” nr. 37, pag. 6, decembrie 2005, publicaţie editată la Focşani de Fundaţia de Cultură Patriotică Mărăşeşti-Mărăşti-Oituz, am găsit această frumoasă poezie patriotică a poetului Nicolae Mătcaş, ce trece ca un curent electric prin toate fibrele organismului. O propun spre lectură cititorului:

O ŢARĂ AM

O ţară am, un neam am şi o limbă,
Şi-un dor de Alba ca de-un semn ceresc,
Chiar dacă potentaţii mă mai plimbă
Pe-un pod de vămi: român-moldovenesc.

La Chişinău când cântă ciocârlia,
La Bucureşti ecou-i ne alină-n zbor.
La Chişinău mi-i dor de România,
La Bucureşti de Basarabia mi-i dor.

Acelaşi neam, acelaşi plai şi-acelaşi grai
La Bucureşti, la Herţa, Cernăuţi,
Chiar de-i străin în ţara sa Mihai,
Ostracizat de-un neam de găgăuţi.

La Cernăuţi când cântă ciocârlia,
La Bucureşti ecou-i ne alină-n zbor.
La Cernăuţi mi-i dor de România,
La Bucureşti de Bucovina-mi este dor.

Acelaşi dor, acelaşi verde,- acelaşi nai e
La Ismail, Cetate şi Hotin.
Chiar, dac-o Iudă-n carne vie taie
La rădăcina propriului destin.

La Ismail când cântă ciocârlia,
La Bucureşti ecou-i ne alină-n zbor.
La Ismail mi-i dor de România,
La Bucureşti de Ismail îmi este dor.

Această poezie am plasat-o pe site-ul http://www.poezie.ro/index.php/poetry/180497/Exemplu_de_Poezie,
care a avut multe ecouri din partea membrilor acestui site literar.

Câţiva ani în urmă i-am dedicat lui Nicolae Mătcaş un catren, pe care l-am publicat în cartea „Bună ziua, noapte!”, editată la Bucureşti, 2007, şi în „Mintea de pe urmă”, Chişinău, 2009, pe care îl reproduc mai jos:

STIMAT ÎN LUME

Un filolog cu renume
Şi redactor excelent,
Ex-ministru eşti, în lume
Tot stimat şi eminent.

Cu ocazia jubileului pe care îl marchează îi urăm încă o dată din tot sufletul tradiţionalul La mulţi ani!

Mihai Cucereavii,

jurnalist, fost secretar şi redactor al ziarului

„Tânărul învăţător” de la „Ion Creangă”


Imagini la
http://reteaualiterara.ning.com/photo/photo/listForContributor?screenName=3176grf28taab&xg_source=activity&page=1

PASĂREA PHOENIX

Tristihuri

VALS

Fluturi albi dansând
Din neantul plumburiu
Valsul Iernii.

MAESTRUL

Omăt scârţâind.
Flori de gheaţă la fereşti –
Gerilă pictor.

ALB ŞI NEGRU

Cimitir înzăpezit.
Un corb croncănind
Pe neagra movilă.

ŢURŢURII

Ţurţuri la streşini.
Pe vârful suliţelor –
Licăr de perle.

BĂTRÂNEŢE

Odaie rece.
Tavan înmucegăit -
La pat bunica.

ZMEUL

Limbi roşii de foc,
La gura sobei jucând –
Pe ospăţ zmeul.

PRIMĂVARA

Miros de nectar.
Livadă înflorită.
Cărăbuşi zburând.

PLOAIE CU BULBUCI

Aer îmbătător.
După ploaia de vară –
Curcubeu în zare.

TABLOU

Seară de vară.
Orăcăit de broaşte –
Cocostârci în zbor.

ŢÂNŢARII

Ţânţari bâzâind.
Noapte grea, nedormită –
Cap plin de pietre.

PODOABELE TOAMNEI

Toamnă de aur.
Mărgele chihlimbarii
Pe butuci de vii.

DRUMUL

Soare amurgind.
Lung ţârâit de greieri –
Spre casă drumul.