* Universul este un “perpetuum mobile”, e ca pasărea Phoenix, care renaşte din propria cenuşă. Planeta Venus, sora mai mică a Terrei, şi
ea – “un boţ de lut”, e în stadiul în
care se frământă, se plămădeşte şi se coace
(la 460 °C) viitoarea Viaţă pentru… Omenire.
* Planetele sunt nişte “organisme vii”. Fiecare creşte şi se coace “ca pepenele la
Soare” la vremea ei. Pe planeta Marte viaţa a apărut, s-a copt înaintea
Pământului. Au existat râuri, mări şi oceane. Marţienii au locuit acolo mult şi
bine până au epuizat toate resursele naturale şi planeta a “pierit”, a devenit
pustie. Având tehnică performantă de zbor, ei au migrat pe Pământ, găsind aici
din belşug resurse şi condiţii favorabile de trai.
* Când viaţa o să se stingă pe Pământ, când el
o să fie pustiit de oameni şi de bătrâneţe, pe care n-o poate opri nimeni,
atunci o să apară condiţii favorabile de trai pe Venus. Omul va fi nevoit să se mute într-o altă casă nouă şi
aceasta va fi planeta-soră Venus, viitoarea
casă vremelnică a Omenirii. Din acest motiv Omul de azi trebuie să-şi perfecţioneze tehnica pentru
“ziua de mâine”, pentru a putea zbura de aici când va veni timpul potrivit.
* După îmbătrânirea şi epuizarea resurselor
Terrei oamenii vor debarca pe planeta Venus să-şi continue existenţa. Mai apoi,
cănd Soarele îşi va “încheia misiunea”, Omul va fi nevoit să zboare şi să migreze pe alte
“stele” sau îl va prinde… Apocalipsul!
* Sper că în viitorul nu chiar atât de
îndepărtat Omul va ajunge pe planeta Marte cu o misiune specială, se va
"documenta" şi se va convinge că strămoşii lui au fost... marţieni.
Mihai Cucereavii
