Mihai Cucereavii: octombrie 2008

Ipoteză

* LA ÎNCEPUT ERA LUMINA…

* SĂMÂNŢA VIEŢII E PROGRAMATĂ ÎN MATERIA UNIVERSULUI

* RELIGIA ARE RĂDĂCINI COSMICE, EXTRATERESTRE

* BISERICA E MACHETA RACHETEI

* OMUL VA DEVENI ZEU

“Ce a fost, va mai fi, şi ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou supt soare” (Eccleziastul 1. 9).

Parafrazându-l pe evanghelistul Ioan, afirmăm:”La început era Lumina, şi Lumina era cu Dumnezeu, şi Lumina era Dumnezeu”. Lumina (Creatorul) e alfa şi omega Universului.

Savanţii presupun că Universul a luat naştere cu 10-20 mlrd de ani în urma unei explozii, numite marele Big Bang. Procesul de extindere a Universului continuă. Stelele se nasc şi mor, tot prin explozii. Nimic nu dispare. Totul se transformă dintr-o formă în alta. Universul pulsează, se extinde mereu.

Dar cine a creat materia, spaţiul?! Întrebări fără de răspunsuri. Universul pentru noi e o mare enigmă, care încă nu-i rezolvată şi nu ştim dacă va fi cunoscută cândva în ansamblu. Nimeni la ora actuală nu ştie cum şi din ce a apărut această maşinărie imensă, fără de început şi fără de sfârşit. Se pare că ea a existat dintotdeauna. Dar dacă ar avea capăt, omul, curios din fire, ar vrea să vadă ce mai există şi după zid…

Nimeni din oamenii de astăzi nu a văzut Universul de la distanţă şi cum arată acest uriaş colos (sau vietate!). Noi trăim în interiorul lui şi vedem numai o părticică din el, şi percepem astăzi lucrurile cum ar „vedea” un orb elefantul, pipăindu-i piciorul sau trompa.

Am auzit cândva o afirmaţie că ce există într-un lucru mare, aceea este şi într-un lucru mic. Dacă un obiect este format din molecule, atunci şi Universul e o construcţie din molecule, atomi, fotoni, neutrino, WIMP - "weakly interacting massive particles", etc., e un fagure, format din mai multe galaxii-vârtejuri, în veşnică mişcare, care nasc şi distrug aştrii. Lumina e forţa motrice a Universului, e divinitatea însăşi.

Galaxiile au găuri negre, care atrag în ea aştrii bătrâni şi îi „macină”, creând prin explozii aştri noi, aruncându-i la periferie. Aştrii, la rândul lor „nasc” planete, iar planetele - sateliţi. Fiecare „naştere”, apariţie necesită anumite condiţii. Galaxia noastră se extinde şi ea. Apropo, Soarele se află la o depărtare de 25-30 mii de ani-lumină de centrul Galaxiei.

Astrul se depărtează de Pământ cu viteza de 150 de km pe an, Pământul se depărtează de Soare cu 22 metri pe an, iar Luna se depărtează de Pământ cu 38 de mm pe an.Astrul (Soarele) naşte pe rând mai multe planete (ouă), care cu timpul cresc în volum şi masă şi se depărtează de cuib ca puii de cloşcă. Depărtându-se de Soare planeta nimereşte într-un spaţiu favorabil apariţiei Vieţii – o anumită temperatură, care dă posibilitate la formarea apei, aerului. Apoi, din apă, apare totul… În prezent distanţa de la Marte până la Soare e de 228 mln km - e frig - 70 de grade C, viaţă ca pe Pământ nu există. Pe Venus, la 108 mln km de Soare, e fierbinte + 500 de grade C. Acolo sunt alte forme de viaţă.

Spaţiul vital e o anumită distanţă de la Soare - 150 mln km pentru Sistemul nostru solar, prin care trec pe rând toate planetele, dar viaţa poate să apară numai pe unele din ele, sau poate fi adusă din exterior(?!). Să luăm, spre exemplu, planeta Marte. Cândva ea era la o astfel de distanţă de Soare, unde se află acum planeta Pământ. Pe Marte atunci exista viaţă. Depărtându-se de Soare, de zona vitală, planeta nimereşte în alt mediu, nefavorabil pentru procreare şi viaţa treptat se stinge. Cu timpul, în locul planetei Marte s-a deplasat în spaţiu planeta Pâmânt. Şi oamenii de pe Marte, cu rachetele, au fost nevoiţi să zboare pe Pământ, pentru a transmite ştafeta vieţii generaţiilor viitoare.

Noi, la rândul nostru, când Pământul va îmbătrâni şi se va depărta de zona vitală, vom fi nevoiţi să ne mutăm cu traiul pe Venus, „pe noul cer şi pământ” care va veni în locul Terrei. După Venus, ultima planetă vitală va fi Mercuriul, care va încheia acest ciclu al vieţii în Sistemul nostru solar. Înainte ca Soarele să se stingă, oamenii vor fi nevoiţi să caute spaţiu favorabil vital în Calea Lactee, în alt sistem solar tânăr. Şi acolo ciclurile se vor repeta, tot aşa ca şi aici. Conform calculelor astronomilor, numărul sistemelor planetare în Galaxia noastră constituie câteva sute de mii. Deci, viaţa nu poate fi excepţie pe Terra. Şi anticii afirmau că mai există lumi în Univers.

.Sămânţa Vieţii e programată (codificată) în toată materia Universului. Acolo unde apar condiţii, acolo apare şi Viaţa. După ploaie, într-o băltoacă, apar broscuţe. Viaţa în Univers există nu numai pe Pământ. Sunt multe insule ale vieţii, cu diverse civilizaţii dezvoltate, de pe care am fost vizitaţi în trecut de către zei-astronauţi, iar azi – de către OZN (obiecte zburătoare neidentificate) şi roboţi.

Oare rasele umane au apărut pe Pământ sau au venit de pe alte planete? Negroizii sunt băştinaşi, de pe Terra (din junglă)?! Oamenii albi au venit de pe bătrânul Marte?! Pe această planetă au fost descoperite fluviile uscate ale râurilor, gheaţă la poli şi… piramide.

Oare în trecut au existat 2 sori – Soarele actual şi Jupiter (acum stins), sau a fost o vecinătate de două sisteme solare – una bătrână cu soarele Jupiter şi una tânără – cu Soarele actual, care a atras sistemul vechi, ce se stingea, dar avea civilizaţie dezvoltată, de unde au venit pe Terra uriaşii şi alţi zei, şi viaţa s-a mutat pe Pământ? Adam şi Eva au fost trimişi de zei pentru a popula Terra?

Conform învăţăturii budiste, lumea periodic apare, există şi se distruge. Dar ciclurile, reincarnările continuă. Omul, cu timpul, poate deveni zeu, iar zeii care s-au înălţat la ceruri, au promis că vor revini pe Pământ.

Din istorie şi mitologie aflăm că fiecare popor avea zeii săi – zeci şi sute la număr: la daci – Zamolxis, Salmoxis, sau Zalmoxis, Gebeleizis, Bendis, la egipteni – Amon-Ra, Atum, Ptah, Osiris, la greci – Zeus, Hera, Prometeu, la romani – Jupiter, Geea, Marte, la slavi – Rod, Dojdi-bog, Perun, Stribog, la azteci – zeul Quetzalcoatl …, la hinduşi – Trimurti (ce îi cuprinde pe Brahma, Vishnu şi Şhiva) Budha, Krishna, Dyaus, la germani – Odin, Thor, Donner… şi se închinau lor, deoarece zeii, printre care şi zeul umanist Prometeu la grecii antici, luminau oamenii primitivi, îi învăţau să cunoască lucrurile. Oamenii au început să creadă în ei ca într-o forţă supranaturală.
Apoi, cu timpul, realitatea a devenit religie.

Cuvantul “Religie” vine din limba latină (religio, religare - a lega, a uni, a îmbina) şi este înţeles în mod clasic drept legatura umanului cu divinul! Zeii au fost unificaţi într-un singur Dumnezeu. Noi am preluat creştinismul de la alt popor.

Din cele expuse mai sus putem presupune că religia are rădăcini extraterestre şi nu a fost inventată de oameni, după cum afirmau materialiştii marxişti, deoarece pe timpul lor nu zburau zeii sau oamenii în cosmos şi ei nu puteau explica veridic lucrurile.

Despre rădăcinile cosmice ale provenienţei zeilor ne mărturiseşte şi etimologia unor cuvinte. Spre exemplu, substantivul „theos” în gr. înseamnă „zeu”, iar verbul „theo” - „alerg”. Filozoful antic grec Platon (anii 427-347 î. de Hr.) menţiona că zeii aleargă după stele. Zeus în mitologia greacă înseamnă „zeitate supremă”, nume de provenienţă indoeuropeană – „cer luminos de zi”, „zeu al luminii, fulgerului şi tunetului”; în indiana veche –„deva” – „zeu”, de la rădăcina „div” – „a lumina”, „a străluci”, „dyaus” – „cer”, în lat. „deus” – „zeu”, „dies” – „zi”; „Elohim” în ebr. veche înseamnă „zei” – „acel ce loveşte de sus cu săgeţile fulgerelor”; „Budha” în sanscr. înseamnă „lumină”; „ Bodhi” – „luciditate, cunoştinţă desăvârşită”; „Agni” – „foc”- zeul focului în religia vedică, intermediar între zeu şi oameni. Cuvântul „bog” – „zeu”, slavii l-au împrumutat de la sciţii iranieni. „Templum”-ul roman – „templu”; „ţerkovi” – „biserică” (din gr.) – „casa, lăcaşul zeului” de la bun început a fost un loc îngrădit pentru a urmări (studia) bolta cerească.

Biserica e casa Domnului. De aici şi expresia latină „Deus ex machina” – „zeul ieşind din maşinărie” (sau din maşină), carul zburător de foc cu care veneau pe Terra zeii-astronauţi din ceruri. Toate lăcaşele sfinte (religioase) din lume, construite de oameni: bisericile, geamiile, moscheele, dagobele, pagodele au forma rachetei. Îmbrăcămintea preoţilor are asemănare cu scafandrele astronauţilor. Iar crucea sau semiluna de pe lăcaşe sunt nişte antene.

În biserică este un loc care se numeşte naos.

Ce înseamnă acest cuvânt?

DEX-ul ne spune: NÁOS, naosuri, s.n. Parte principală a unei biserici, situată în mijlocul clădirii, între altar şi pronaos; navă. * Încăpere centrală a unui templu antic, destinată adăpostirii zeului căruia îi era închinat templul. – Din ngr. naós.Datorită progresului, dezvoltării societăţii ni s-au deschis ochii şi ni s-a luminat mintea ca să înţelegem peste 2 mii de ani cele spuse prin pilde de Isus Hristos, pe care oamenii primitivi atunci nu le puteau percepe.

Omenirea deja a făcut primii paşi în Cosmos. Era explorării a început la 12 aprilie 1961, când a zburat în spaţiul cosmic Iurie Gagarin , primul nostru pământean. De atunci echipa celor care au văzut Pământul de la distanţă enumeră deja sute de “zei şi îngeri” contemporani: cosmonauţi, astronauti, taifunauţi. Primii oameni-astronauţi care au păşit pe Lună sunt americanii Neil Armstrong şi Edwin Aldrin. Ei au aselenizat la 20 iulie 1969 cu ajutorul navetei spaţiale Apollo-11. De la primele zboruri în cosmos a şi început transformarea omului în zeu, adică într-un zeu care poate crea, clona din “osul lui Adam” oameni după chipul şi asemănarea sa, cum o făcea şi Dumnezeu, apoi va călători în spaţiul fără de început şi sfârşit în căutarea şi popularea zonelor vitale, unde abia răsare viaţa, povăţuind aborigenii sau vizitând alte civilizaţii dezvoltate din Univers.

Savanţii trebuie să-şi consolideze eforturile la crearea şi implementarea unor nave performante, pe noi principii, ca „OZN”-urile pentru cercetarea Cosmosului. Progresul nu va fi frânat, deoarece timpul inchiziţiei a trecut. Ciclul ne grăbeşte. Nouă ne este dată şansa să fim zei, să transmitem ştafeta vieţii pe alte planete unde sunt condiţii favorabile sau să pierim aici pe Pământ ca nişte dobitoci în diverse conflicte şi războaie deşarte.

E imposibil să comentezi conţinutul întregii Biblii într-un articol. Ea este la dispoziţia oricui şi fiecare poate verifica veracitatea acestor versete. Dar majoritatea din ele sunt clare, ca buna ziua.
Mai jos pun la dispoziţia cititorului unele versete selectate din Biblie – Cartea cărţilor, cu mici comentarii, care, sper, vor contribui la susţinerea acestei ipoteze:

„La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu” (Ioan 1. 1), “Pămîntul era pustiu şi gol; peste faţa adîncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor”(Geneza 1. 2) – (La început a fost ideea de a popula un cer şi un Pământ nou. Pentru aceasta Adam şi Eva au fost „izgoniţi” (trimişi) pe Pământ, ca să se înmulţească şi să lucreze pământul. N.n.).

Curios fapt, în literatura postbiblică evreiască se spune că prima soţie a lui Adam a fost zămislită din lut şi se numea Lilit. Ea nu i se supunea lui Adam, nu vroia să trăiască cu el şi a fugit. Dumnezeu a trimis trei îngeri s-o reîntoarcă, dar Lilit a refuzat şi a devenit demon. Pe a doua soţie Dumnezeu a făcut-o din osul lui Adam – a clonat-o!“

Cînd au început oamenii să se înmulţească pe faţa pămîntului, şi li s-au născut fete, (Geneza 6. 1)
fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe carecare şi le-au ales”. (Geneza 6. 2)“

Uriaşii erau pe pămînt în vremurile acelea, şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume”. (Geneza 6. 4) - (Zeii-astronauţi s-au împreunat cu fetele de pe Pământ. Aceasta-i realitatea! N.n.).
“M-am pogorît ca să-l izbăvesc din mîna Egiptenilor, şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţară bună şi întinsă, într-o ţară unde curge lapte şi miere, şi anume, în locurile, pe cari le locuiesc Cananiţii , Hetiţii, Amoriţii, Fereziţii, Heviţii şi Iebusiţii”.(Exod 3. 8). „Domnul mergea înaintea lor, ziua într-un stîlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stîlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua şi noaptea”. (Exod 13. 21) . „Domnul i-a zis: Du-te, pogoară-te, şi suie-te apoi iarăş cu Aaron; dar preoţii şi poporul să nu dea busna să se suie la Domnul, ca nu cumva să-i lovească cu moartea." (Exod 19. 24) . „Tot poporul auzea tunetele şi sunetul trîmbiţei şi vedea flacările muntelui, care fumega . La priveliştea aceasta, poporul tremura, şi stătea în depărtare”. (Exod 20. 18) – (Dumnezeu ajuta israeliţii să iasă din robia egipteană, le arăta calea, zburând într-un aparat. El nu permitea oamenilor primitivi să se apropie de rachetă, ca să nu o distrugă sau să nu piară de la flăcările ei. N.n.).

„Cînd intra Moise în cortul întîlnirii ca să vorbească cu Domnul, auzea glasul care-i vorbea de pe capacul ispăşirii care era aşezat pe chivotul mărturiei, între cei doi heruvimi. Şi vorbea cu Domnul”. (Numeri 7. 89) – (Moise vorbea cu Dumnezeu printr-o staţie de emisiune şi recepţie, un fel de telefon-celular! N.n.).

„Poporul a cîrtit în gura mare împotriva Domnului, zicînd că-i merge rău. Cînd a auzit Domnul, S-a mîniat. S-a aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberii”. (Numeri 11. 1) – (Dumnezeu îi nimicea pe cei care nu-L ascultau. N.n.).

"Poporul a strigat către Moise. Moise s-a rugat Domnului, şi focul s-a stins”. (Numeri 11. 2)

“Cînd a voit Domnul să ridice pe Ilie la cer într-un vîrtej de vînt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei”. (2 Regi 2. 1)

“Pe cînd mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul, şi Ilie s-a înălţat la cer într-un vîrtej de vînt”. (2 Regi 2. 11).

Ezechiel - Capitolul 1

1. În al treizecilea an, în a cincea zi a lunii a patra, pe cînd eram între prinşii de război dela rîul Chebar, s-au deschis cerurile, şi am avut vedenii dumnezeieşti.

4. M-am uitat, şi iată că a venit dela mează-noapte un vînt năpraznic, un nor gros, şi un snop de foc, care răspîndea de jurîmprejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieşea din mijlocul focului.

5. Tot în mijloc, se mai vedeau patru făpturi vii, a căror înfăţişare avea o asemănare omenească.

8. Supt aripi, de cele patru părţi ale lor, aveau nişte mîni de om; şi toate patru aveau feţe şi aripi.

13. În mijlocul acestor făpturi vii era ceva ca nişte cărbuni de foc aprinşi, cari ardeau; şi ceva ca nişte făclii umbla încoace şi încolo printre aceste făpturii vii; focul acesta arunca o lumină strălucitoare, şi din el ieşeau fulgere.

14. Făpturile vii însă cînd alergau şi se întorceau, erau ca fulgerul.

15. Mă uitam la aceste făpturi vii, şi iată că pe pămînt, afară de făpturile vii, era o roată la fiecare din cele patru feţe ale lor.

16. Înfăţişarea acestor roate şi materialul din care erau făcute, păreau de hrisolit, şi toate patru aveau aceeaş întocmire. Înfăţişarea şi alcătuirea lor erau de aşa fel încît fiecare roată părea că este în mijlocul unei alte roate.

18. Aveau nişte obezi de o înălţime înspăimîntătoare, şi pe obezile lor cele patru roate erau pline cu ochi de jur împrejur.

21. Cînd mergeau făpturile vii, mergeau şi roatele; cînd se opreau ele, se opreau şi roatele; cînd se ridicau depe pămînt, se ridicau şi roatele; căci duhul făpturilor vii era în roate.

24. Cînd umblau, am auzit vîjiitul aripilor lor ca vîjiitul unor ape mari, şi ca glasul Celui Atotputernic. Cînd mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oştiri; iar cînd se opreau, îşi lăsau aripile în jos.

26. Deasupra cerului care era peste capetele lor, era ceva ca o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care şedea pe el.

27. Am mai văzut iarăş o lucire de aramă lustruită ca nişte foc, înlăuntrul căruia era omul acesta, şi care strălucea de jur împrejur; dela chipul rărunchilor lui pînă sus, şi dela chipul rărunchilor lui pînă jos, am văzut ca un fel de foc, şi de jur împrejur era înconjurat cu o lumină strălucitoare.

28. Ca înfăţişarea curcubeului, care sta în nor într-o zi de ploaie, aşa era şi înfăţişarea acestei lumini strălucitoare, care-l înconjura. Astfel era arătarea slavei Domnului. Cînd am văzut-o, am căzut cu faţa la pămînt, şi am auzit glasul Unuia care vorbea.

Ezechiel - Capitolul 3

1. El mi-a zis: Fiul omului, mănîncă ce vei găsi înaintea ta, mănîncă sulul acesta, şi du-te de vorbeşte casei lui Israel!"

3. El mi-a zis: Fiul omului, hrăneşte-ţi trupul şi umple-ţi măruntaiele cu sulul acesta, pe care ţi-l dau!" - L-am mîncat, şi în gura mea a fost dulce ca mierea.

4. El mi-a zis: Fiul omului, du-te la casa lui Israel, şi spune-le cuvintele Mele!

10. El mi-a zis: Fiul omului, primeşte în inima ta şi ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe cari ţi le spun!

11. Du-te la prinşii de război, la copiii poporului tău: vorbeşte-le, şi, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu!

12. Şi Duhul m-a răpit, şi am auzit înapoia mea dîrdăitul unui mare cutremur de pămînt: slava Domnului s-a ridicat din locul ei.

13. Am auzit şi vîjăitul aripilor făpturilor vii, cari se loveau una de alta, uruitul roatelor de lîngă ele, şi dîrdăitul unui mare cutremur de pămînt.

Matei – Capitolul 19

14. Şi Isus le-a zis: Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei." – (Cu timpul, omenirea o să progreseze şi generaţiile viitoare, care o să vină după Hristos, o să zboare în Cosmos. N.n.).

Ioan - Capitolul 3

31. Celce vine din cer, este mai pe sus de toţi; celce este depe pămînt, este pămîntesc, şi vorbeşte ca de pe pămînt. Celce vine din cer, este mai pe sus de toţi.

Ioan - Capitolul 8

12. Isus le-a vorbit din nou, şi a zis: Eu sînt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întunerec, ci va avea lumina vieţii."

21. Isus le-a mai spus: Eu Mă duc, şi Mă veţi căuta, şi veţi muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni."

23. Voi sînteţi de jos", le-a zis El; Eu sînt de sus: voi sînteţi din lumea aceasta, Eu nu sînt din lumea aceasta. - (Sunt de pe altă planetă. N.n.).

28. Isus deci le-a zis: Cînd veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sînt, şi că nu fac nimic dela Mine însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu. – (Când va zbura omul în Cosmos, atunci veţi înţelege. N.n.)

57. N-ai nici cincizeci de ani", I-au zis Iudeii, şi ai văzut pe Avraam!"

58. Isus le-a zis: Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sînt Eu.". (Teoria relativităţii. N.n.)

Ioan - Capitolul 12

46. Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămînă în întunerec.

Ioan - Capitolul 14

2. În casa Tatălui Meu sînt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc – (Pe o altă planetă, unde este viaţă. N.n.)

3. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sînt Eu, să fiţi şi voi.

12. Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe cari le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decît acestea; pentrucă Eu mă duc la Tatăl: (Hrisos spunea că omul, cu timpul, va face lucruri şi mai mari decât El, deoarece omenirea va progresa. El ştia lucrul acesta! N.n.).

16. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mîngîietor (Greceşte: Paraclet, apărător, ajutor), care să rămînă cu voi în veac;

26. Dar Mîngîietorul, adică Duhul Sfînt, pe care-L va trimete Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.

28. Aţi auzit că v-am spus: Mă duc, şi Mă voi întoarce la voi. Dacă M-aţi iubi, v-aţi fi bucurat că v-am zis: Mă duc la Tatăl; căci Tatăl este mai mare decît Mine. – ( Pământul a fost vizitat de Dumnezeu, apoi – de Fiul. Şi zeii îmbătrânesc, mor. Hristos a promis oamenilor că va veni un alt Mângâietor (astronaut) pe Pâmânt, - dacă planeta lor nu s-a distrus ca Faeton! Sau încă nu a venit ziua sosirii lui Mesia N.n.) :
“Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Matei 24. 36)

29. Şi v-am spus aceste lucruri acum, înainte ca să se întîmple, pentruca atunci cînd se vor întîmpla, să credeţi.

Ioan - Capitolul 15

26. Cînd va veni Mîngîietorul, pe care-L voi trimete dela Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede dela Tatăl, El va mărturisi despre Mine.

27. Şi voi deasemenea veţi mărturisi, pentrucă aţi fost cu Mine dela început.

Ioan - Capitolul 16

7. Totuş, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mîngîietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimete – (Mângâietorul, extraterestrul nu o să ştie unde se află planeta Pământ şi nu o să poată veni, ca să ne povăţuiască, dacă Hristos nu va pleca! N.n.).

10. în ce priveşte neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, şi nu Mă veţi mai vedea;

13. Cînd va veni Mîngîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi dela El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.

14. El Mă va proslăvi, pentrucă va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi – (Hristos spune că pleacă la Tatăl, sus şi va trimite oamenilor un alt Mângîietor, învăţător, ca să-i povăţuiască. Dacă El nu va pleca şi nu-i va spune coordonatele, Mângâietorul n-o să poată DESCOPERI planeta Pământ! N.n).

25. V-am spus aceste lucruri în pilde. Vine ceasul cînd nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vorbi desluşit despre Tatăl – (Hristos a vorbit ÎN PILDE, pentru că oamenii primitivi nu puteau înţelege altfel lucrurile. N.n.).

Fapte - Capitolul 1

9. După ce a spus aceste lucruri, pe cînd se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor. 10. Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe cînd Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb, 11. şi au zis: Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaş fel cum L-aţi văzut mergînd la cer."

Apocalipsa 10

1.Apoi am văzut un alt înger puternic, care se pogora din cer, învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; faţa lui era ca soarele, şi picioarele lui erau ca nişte stîlpi de foc.

Apocalipsa 14

18. Şi un alt înger, care avea stăpînire asupra focului, a ieşit din altar, şi a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit: Pune cosorul tău cel ascuţit, şi culege strugurii viei pămîntului, căci strugurii ei sînt copţi."

Apocalipsa 21

1. Apoi am văzut un cer nou şi un pămînt nou; pentrucă cerul dintîi şi pămîntul dintîi pieriseră, şi marea nu mai era.- (Planetele sunt ca fiinţele vii, care se nasc, se dezvoltă şi mor – pustiesc. Când planeta începe să îmbătrânească, oamenii caută o altă zonă vitală pe un alt cer şi pământ nou! N.n.).

Surse:

BIBLIA. Vechiul şi Noul Testament
http://www.foxdesign.ru/legend/i_god.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/Religii
http://www.harrypotter.as.ro/biblioteca/mitologie
http://forum.softpedia.com/index.php?showtopic=66482
http://vif2ne.ru/nvz/forum/archive/119/119039.htm
www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/ISTORIE/Santilie%20de%20JMC.htm
www.fanclub.ro/showthread.php?t=7745&page=3
http://www.atman.as.ro/religie.php?p=articole/religie/ziua_odihna_03.php
http://mb-soft.com/believe/tro/lilith.htm
http://white-traditions.nm.ru/rodnoverie/ozar/ozar_04.html
www.nm.mdhttp://dexonline.ro

De acelaşi autor:

„Tinerimea Moldovei”, nr. 109 (3703) din 13 septembrie 1970, „Prometeu a fost cosmonaut?”, pag. 2 . - Chişinău;
«Наука и религия» nr. 9 1970, în articolul „Были ли на Земле пришельцы из космоса?» la pag, 30 sunt inserate ideile autorului că religia are rădăcini cosmice şi biserica e macheta rachetei cu care veneau pe Terra zeii-astronauţi. – Moscova;
„Calendar 1972” (alcătuitori G. Cincilei, V. Nazar, P. Râbalco), „Prometeu a fost cosmonaut?”, pag. 58-59. Editura „Cartea Moldovenească”, 1971.
- Chişinău;

«Кишиневский университет», nr. 23 (922) din 18 iunie 1974, „Prometeu a fost cosmonaut?”, pag. 3. Universitatea de Stat din Moldova. - Chişinău;
„Tînărul învăţător”, nr. 10 (549) din 12 martie 1990, „Разгадывая тайны НЛО”, pag. 2. Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”. – Chişinău;
„Tineretul Moldovei”, nr. 55 din 6 mai 1990, „Tainele „farfuriilor zburătoare”, pag 6. – Chişinău;
„Intellectus”, nr. 6 2000, „Hristos – salvatorul lumii”, pag 61-62. Revista inventatorilor şi cercetătorilor. – Chişinău.

Imagini:
la http://site.neogen.ro/divertis/files/ps_imagini.php?id=576634

Clopotniţa şi catedrala din Chişinău
Templu
Stupa din Thailanda

Mihai Cucereavii

Persoane interesate

Arhivă blog

Despre mine

vineri, 31 octombrie 2008

Gânduri haotice

Zeii au fost astronauţi

joi, 30 octombrie 2008

Nucul

Ion Druţă - umanism şi contemporaneitate

Murul şi murele