În prima duminică a lunii decembrie într-o cafenea de lângă magazinul „1001 de chiţibuşuri” din sectorul Botanica al capitalei a avut loc lansarea cărţii „Vorbe, nişte vorbe”, apărută la editura „Notograf-Prim”, ISBN 978-9975-84-035-4, 156 pag., Chişinău, 2017, semnată de umoristul şi satiricul basarabean Tache Bârcă, şi ilustrată de faimosul vidu.ro.
În cuvântul introductiv „Mai pe scurt” autorul mărturiseşte următoarele:
„Casc gura şi trag cu urechea ce spune unul,
ce declamă şi declară altul, ce turuie al treilea şi tot aşa, tot înainte, până
la plăcinte. Nu mă bag nici ca Diogene din Sinope în butoi şi nu umblu ziua-n
amiaza mare cu felinarul aprins, ca să dau peste omul care... vorbeşte. Vorbească,
eu ascult!”
Iată, în aşa fel, a apărut această carte de poezii şi miniaturi satirico-umoristice cu o tematică foarte variată.
În cadrul întâlnirii, autorul a recitat
poezia „Pantalonii”, i-a dedicat câteva melodii interpretate la muzicuţă
ziaristului şi colegului de serviciu Andrei
Fetescu, care în acea zi şi-a sărbătorit Ziua Onomastică.
La manifestarea culturală au participat prietenii şi colegii de universitate ai sărbătoriţilor, printre care profesorii Mihai
Lescu, Nina Ţurcan, Savelie Balan şi subsemnatul, care i-au felicitat şi le-au dorit multă
sănătate, inspiraţie şi cât mai multe
realizări.
Mihai Cucereavii
Propun spre atenţia cititorului câteva texte din cele peste 150, apărute în
noul volum „Vorbe, nişte vorbe” de Tache BÂRCĂ:
PANTALONII
Într-un crac de pantalon
e Ion,
în al doilea e Ivan, de mai
an,
de când omul ameţit,
stă cu capu-n Răsărit
şi cu restu-n Asfinţit.
Mă întreabă şi pe mine:
Încotro? De unde vine?
Cine este? Cum îl cheamă
în această panoramă?
Ce să-i spun, dacă-i
zevzec
şi cu capul de berbec?
Cine merge-n Răsărit,
dar rămâne-n Asfinţit
cu doi craci de pantalon –
un Ivan şi un Ion?
PENTRU POPOR
Otravă! Ot-travă!..
strigă o doamnă. Ot...avă!..
Ve-nin!.. Pentru şoareci,
pentru şobolani, pentru...
Un tânăr se apropie,
întreabă:
- - Dar opiu,
droguri... aveţi?
Doamna îşi roti privirile
în jur:
- Am. Pentru Dvs.?
- Pentru popor, – se hlizi la ea tânărul.
Doamna
îl agăţă de reverul hainei, şoptindu-i:
- - Nu!
Adresează-te Parlamentului!
BILINGVISM
Mama, de la bucătărie:
- - De ce, dragă,
nu te mai văd cu Gheorghe al Mărioarei a
lui Anton? Nu mai ibovniciţi?
Fiica, de pe canapea,
privind televizorul:
- - Nu. Pentru că
mă izmeneşte*... cu alta, a lui Trocin.
Mama, mestecând mămăliga:
-
- Te... izmeneşte?
Păi, cum vorbeşti şi cum umbli tu azi, ia seama să nu te pantalonească cu
totul!..
Fiica, strâmbând din nas:
- - Koneşno**! De
parcă eu n-aş putea să-l izmenesc...
Mama:
- - Ei, dacă şi
tu umbli în izmene...
--------------------------------------------------------
*rus. „изменить” – „a schimba”, „a înşela”
** rus. „Конечно!” – „Desigur!”
SE DUC ANII
Lui I.G.
Se duc anii,
se numără banii –
câţi au fost
şi câţi au rămas.
Unul trage de sfoară –
tânăr,
naiv,
cu credinţă,
eu –
cerând nemuririi
doar un popas.
Anii se duc
rostogol
pe orbită
şi banul valoarea îşi
trece,
cel cu credinţă,
fără ispită,
rămâne absent
sau poate că rece.
Doar că popasul e scurt,
efemer,
ascuns în toiag
şi în ani,
fără prea multe ispite,
stingher
şi fără valoare în bani.
