„…s-a dat denumirea de satul ,,Godineşti”,
fiindcă în acest loc se odihneau trecătorii care mergeau la târgul din
Herţa şi Mamorniţa”.
Prin anii ”50 ai secolului trecut sora Ludmila şi
cumnatul Marcu lucrau în calitate de învăţători la Şcoala Primară din
satul Godineşti, iar sora Minodora era
elevă la Şcoala Medie din Horbova,
raionul Herţa, regiunea Cernăuţi (Ucraina). Fiind copil, originar din
com. Dinăuţi, judeţul Hotin, i-am vizitat de câteva ori şi am memorizat aceste
locuri minunate şi denumirile localităţilor.
Pentru cei care nu cunosc istoria Ţinutului Herţa şi a
localităţii Godineşti, reproduc din Internet
un text referitor la tema în cauză:
„Godineşti
(în ucraineană Годинівка, transliterat Hodînivka, în rusă Годиновка, transliterat Hodinovka şi în germană Hodyniwka) este un sat reşedinţă de comună în raionul
Herţa din regiunea Cernăuţi (Ucraina). Are 1.261 locuitori, preponderent români.
Localitatea Godineşti a făcut
parte încă de la înfiinţare din Principatul Moldovei. După Unirea Principatelor
Române la 24 ianuarie 1859, a intrat în componenţa statului român.
Acest teritoriu nu a făcut
parte niciodată din regiunea Basarabia sau din regiunea Bucovina, ci din regiunea cunoscută astăzi sub
denumirea de Ţinutul Herţa şi care a
aparţinut Moldovei şi apoi României, până la cel de-al doilea război mondial.
În perioada interbelică, satul Godineşti a făcut parte din componenţa României, în Plasa Herţa a judeţului Dorohoi. Pe atunci, populaţia era formată aproape în
totalitate din români.
Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia şi Bucovina de Nord au fost anexate de
către URSS la 28 iunie 1940. Cu toate acestea, deşi nu era prevăzută nici în
Pactul Ribbentrop-Molotov şi nici în notele ultimative sovietice din 26 iunie
1940 decât cedarea celor două teritorii mai sus-amintite şi care nu făcuseră
parte din Vechiul Regat, trupele sovietice
au săvârşit un abuz prin încălcarea termenilor ultimatumului şi au ocupat şi un
teritoriu cu o suprafaţă de 400 km² şi o populaţie de aproximativ 50.000 de
locuitori din Vechiul Regat, teritoriu cunoscut astăzi sub denumirea de Ţinutul Herţa. Sovieticii au
afirmat ulterior că au ocupat acest teritoriu din cauza unei erori
cartografice, deoarece Stalin trăsese pe hartă o
linie de demarcaţie cu un creion gros de tâmplărie.
Reintrat în componenţa
României în perioada 1941-1944, Ţinutul Herţa a fost reocupat de către URSS în
anul 1944 şi integrat în componenţa RSS Ucrainene. Cu toate că
Tratatul de Pace de la Paris din 10 februarie 1947 a menţionat ca "frontiera
sovieto-română este fixată în conformitate cu acordul sovieto-român din 28
iunie 1940", URSS-ul a refuzat să restituie României Ţinutul Herţa.
Începând din anul 1991, satul
Godineşti face parte din raionul Herţa al regiunii
Cernăuţi din cadrul Ucrainei independente. La
recensământul din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus
moldoveni era de 1.170 (1.147+23), reprezentând 97,58% din populaţia
localităţii.
Conform recensământului din
2001, majoritatea populaţiei localităţii Godineşti era vorbitoare de română (96,67%), existând în
minoritate şi vorbitori de ucraineană (2,7%)”. (Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Godine%C8%99ti,_Her%C8%9Ba )
De mult timp mă frământa gândul şi credeam că denumirea adevărată a satului Godineşti este Hodineşti,
de la cuvântul „odihnă”, „odină”, „hodină"
şi că a fost schimonosită de sovietici, precum în limba rusă sunt denumite
localităţile Herţa (Герца - Gherţa) sau
Horbova (Горбова - Gorbova). Însă,
nu demult, întâmplător, am găsit pe Internet o localitate din România cu denumirea
de Godineşti, comună în judeţul Gorj, Oltenia. Mai apoi am mai găsit încă un
sat în judeţul Hunedoara, Transilvania şi unul în jud. Bacău, Moldova. Atunci mi-am pus scopul să aflu de unde provine
această denumire a localităţilor cu pricina, deoarece în România denumirea ei
nu putea fi schimonosită, fiindcă Limba Română era şi este limbă de stat.
Imediat am apelat la Dicţionarul Explicativ, să mă
clarific ce stă la baza toponimicului Godineşti şi anume să concretizez ce ar
însemna cuvintele:
GÓDIN, godini,
s.
m. (Este dublet al lui godănac, s. m. (purcel de lapte), din bg. godinak.). Est. Godac înțărcat, gîrmăț,
purcel cam de un an – şi
fem. -ă. La Delv. gódină, pl. e și
ĭ. Un fel de pepene galben,
poate cantalup.
GODÍN., godinuri, s. n. Sobă de fier (cilindrică) folosită la
încălzit. [Var.: godén s. n.] –
Din fr. Godin (n. pr.).
GÓDINĂ, godine, s. f. (Reg.) Specie de pepene galben cu coaja lucioasă. – Et.
nec.
GODÍNĂ, godine, s.f. –
(reg.) 1. Purcea. 2. Loc cu mulți purcei, cf. (top.) Godineasa, una din vetrele vechi
ale satului Gârdani (zona Codru). – Din godin „purcel în lapte”, godac.
Din sursa http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A15279/pdf, am aflat că: “…Godinélu, fost sat în c. Amărăştii de Sus – jud. Dolj,
atestat de la 1828, este un diminutiv de la n. pr. Godină, atestat la 1502,
care stă şi la baza top. Godineşti, sat – jud. Gorj, atestat de la 1483”.
În concluzie, presupun că denumirea satului
Godineşti din Ţinutul Herţa provine de la pepenăria (harbuzăria sau
bostănăria) de pe costişa însorită a dealului acestei localităţi, unde se cultivau pepeni, de la locul cu mulţi
purcei ori de la numele
propriu Godin, Godină, Godeanu şi nicidecum de la cuvântul „odihnă”, „odină”, „hodină", adică „Hodineşti”, afirmat
în sursa de mai sus, şi exclud varianta cu “soba
de fier”.
Deci, corect este Godineşti şi nu Hodineşti,
precum consideram şi eu, înainte de a mă… informa.
Mihai Cucereavii
