Tache BÂRCĂ: „Vorbe, nişte vorbe”

În prima duminică a lunii decembrie într-o cafenea de lângă magazinul „1001 de chiţibuşuri” din sectorul Botanica al capitalei a avut loc lansarea cărţii  „Vorbe, nişte vorbe”, apărută la editura „Notograf-Prim”, ISBN 978-9975-84-035-4, 156 pag., Chişinău, 2017, semnată de umoristul şi satiricul basarabean Tache Bârcă, şi ilustrată de faimosul vidu.ro.

În cuvântul introductiv „Mai pe scurt” autorul mărturiseşte următoarele:

„Casc gura şi trag cu urechea ce spune unul, ce declamă şi declară altul, ce turuie al treilea şi tot aşa, tot înainte, până la plăcinte. Nu mă bag nici ca Diogene din Sinope în butoi şi nu umblu ziua-n amiaza mare cu felinarul aprins, ca să dau peste omul care... vorbeşte. Vorbească, eu ascult!”

Iată, în aşa fel, a apărut această carte de poezii şi miniaturi satirico-umoristice cu o tematică foarte variată.

În cadrul întâlnirii, autorul a recitat  poezia „Pantalonii”, i-a dedicat câteva melodii interpretate la muzicuţă ziaristului şi colegului de serviciu Andrei Fetescu, care în acea zi şi-a sărbătorit  Ziua Onomastică.

La manifestarea culturală au participat prietenii şi colegii de universitate ai sărbătoriţilor, printre care profesorii Mihai Lescu, Nina Ţurcan, Savelie Balan şi subsemnatul, care i-au felicitat şi le-au dorit multă sănătate,  inspiraţie şi cât mai multe realizări.

Mihai Cucereavii

Propun spre atenţia cititorului câteva texte din cele peste 150, apărute în noul volum „Vorbe, nişte vorbe” de Tache BÂRCĂ:

PANTALONII

Într-un crac de pantalon e Ion,

în al doilea e Ivan, de mai an,

de când omul ameţit,

stă cu capu-n Răsărit

şi cu restu-n Asfinţit.

Mă întreabă şi pe mine:

Încotro? De unde vine?

Cine este? Cum îl cheamă

în această panoramă?

Ce să-i spun, dacă-i zevzec

şi cu capul de berbec?

Cine merge-n Răsărit,

dar rămâne-n Asfinţit

cu doi craci de pantalon –

un Ivan şi un Ion?

PENTRU POPOR

Otravă! Ot-travă!.. strigă o doamnă. Ot...avă!..

Ve-nin!.. Pentru şoareci, pentru şobolani, pentru...

Un tânăr se apropie, întreabă:

-       -  Dar opiu, droguri...  aveţi?

Doamna îşi roti privirile în jur:

-  Am. Pentru Dvs.?

-  Pentru popor, – se hlizi la ea tânărul.

Doamna îl agăţă de reverul hainei, şoptindu-i:

-         -  Nu! Adresează-te Parlamentului!

BILINGVISM

Mama, de la bucătărie:

-         -  De ce, dragă, nu te mai văd cu  Gheorghe al Mărioarei a lui Anton? Nu mai ibovniciţi?

Fiica, de pe canapea, privind televizorul:

-          -  Nu. Pentru că mă izmeneşte*... cu alta, a lui Trocin.

Mama, mestecând mămăliga:

-          - Te... izmeneşte? Păi, cum vorbeşti şi cum umbli tu azi, ia seama să nu te pantalonească cu totul!..

Fiica, strâmbând din nas:

-         -  Koneşno**! De parcă eu n-aş putea să-l izmenesc...

Mama:

-         -  Ei, dacă şi tu umbli în izmene...  

--------------------------------------------------------

*rus. „изменить” – „a schimba”, „a înşela”

** rus. „Конечно!” – „Desigur!”

SE DUC ANII

Lui I.G.

Se duc anii,

se numără banii –

câţi au fost

şi câţi au rămas.

Unul trage de sfoară –

tânăr,

naiv,

cu credinţă,

eu –

cerând nemuririi

doar un popas.

Anii se duc

rostogol

pe orbită

şi banul valoarea îşi trece,

cel cu credinţă,

fără ispită,

rămâne absent

sau poate că rece.

Doar că popasul e scurt,

efemer,

ascuns în toiag

şi în ani,

fără prea multe ispite,

stingher

şi fără valoare în bani.

Hodineşti sau Godineşti?

„…s-a dat denumirea de satul ,,Godineşti”, fiindcă în acest loc se odihneau trecătorii care mergeau  la târgul din Herţa şi Mamorniţa”.

(Sursa: http://bpr.in.ua/bisericile-penticostale-romane/raionul-herta/biserica-din-godinesti/ )

Prin anii ”50 ai secolului trecut sora Ludmila şi cumnatul Marcu lucrau în calitate de învăţători la Şcoala Primară din satul  Godineşti, iar sora Minodora era elevă la Şcoala Medie din Horbova,  raionul Herţa, regiunea Cernăuţi (Ucraina). Fiind copil, originar din com. Dinăuţi, judeţul Hotin, i-am vizitat de câteva ori şi am memorizat aceste locuri minunate şi denumirile localităţilor.

Pentru cei care nu cunosc istoria Ţinutului Herţa şi a localităţii Godineşti, reproduc din  Internet un text referitor la tema în cauză:

„Godineşti (în ucraineană Годинівка, transliterat Hodînivka, în rusă Годиновка, transliterat Hodinovka şi în germană Hodyniwka) este un sat reşedinţă de comună în raionul Herţa din regiunea Cernăuţi (Ucraina). Are 1.261 locuitori, preponderent români.

Localitatea Godineşti a făcut parte încă de la înfiinţare din Principatul Moldovei. După Unirea Principatelor Române la 24 ianuarie 1859, a intrat în componenţa statului român.

Acest teritoriu nu a făcut parte niciodată din regiunea Basarabia sau din regiunea Bucovina, ci din regiunea cunoscută astăzi sub denumirea de Ţinutul Herţa şi care a aparţinut Moldovei şi apoi României, până la cel de-al doilea război mondial.

În perioada interbelică, satul Godineşti a făcut parte din componenţa României, în Plasa Herţa a judeţului Dorohoi. Pe atunci, populaţia era formată aproape în totalitate din români.

Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia şi Bucovina de Nord au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. Cu toate acestea, deşi nu era prevăzută nici în Pactul Ribbentrop-Molotov şi nici în notele ultimative sovietice din 26 iunie 1940 decât cedarea celor două teritorii mai sus-amintite şi care nu făcuseră parte din Vechiul Regat, trupele sovietice au săvârşit un abuz prin încălcarea termenilor ultimatumului şi au ocupat şi un teritoriu cu o suprafaţă de 400 km² şi o populaţie de aproximativ 50.000 de locuitori din Vechiul Regat, teritoriu cunoscut astăzi sub denumirea de Ţinutul Herţa. Sovieticii au afirmat ulterior că au ocupat acest teritoriu din cauza unei erori cartografice, deoarece Stalin trăsese pe hartă o linie de demarcaţie cu un creion gros de tâmplărie.

Reintrat în componenţa României în perioada 1941-1944, Ţinutul Herţa a fost reocupat de către URSS în anul 1944 şi integrat în componenţa RSS Ucrainene. Cu toate că Tratatul de Pace de la Paris din 10 februarie 1947 a menţionat ca "frontiera sovieto-română este fixată în conformitate cu acordul sovieto-român din 28 iunie 1940", URSS-ul a refuzat să restituie României Ţinutul Herţa.

Începând din anul 1991, satul Godineşti face parte din raionul Herţa al regiunii Cernăuţi din cadrul Ucrainei independente. La recensământul din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 1.170 (1.147+23), reprezentând 97,58% din populaţia localităţii.

Conform recensământului din 2001, majoritatea populaţiei localităţii Godineşti era vorbitoare de română (96,67%), existând în minoritate şi vorbitori de ucraineană (2,7%)”. (Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Godine%C8%99ti,_Her%C8%9Ba )

De mult timp mă frământa gândul şi credeam că denumirea adevărată a satului Godineşti este Hodineşti, de la cuvântul „odihnă”, „odină”, „hodină" şi că a fost schimonosită de sovietici, precum în limba rusă sunt denumite localităţile Herţa (Герца - Gherţa) sau Horbova (Горбова - Gorbova). Însă, nu demult, întâmplător, am găsit pe Internet o localitate din România cu denumirea de Godineşti, comună în judeţul Gorj, Oltenia. Mai apoi am mai găsit încă un sat în judeţul Hunedoara, Transilvania şi unul în jud. Bacău, Moldova.  Atunci mi-am pus scopul să aflu de unde provine această denumire a localităţilor cu pricina, deoarece în România denumirea ei nu putea fi schimonosită, fiindcă Limba Română era  şi este limbă de stat.

Imediat am apelat la Dicţionarul Explicativ, să mă clarific ce stă la baza toponimicului Godineşti şi anume să concretizez ce ar însemna cuvintele: 

  

GÓDIN, godini, s. m. (Este dublet al lui godănac, s. m. (purcel de lapte), din bg. godinak.). Est. Godac înțărcat, gîrmăț, purcel cam de un an  – şi fem. -ă. La Delv. gódină, pl. e și ĭ. Un fel de pepene galben, poate cantalup.

GODÍN^., godinuri, s. n. Sobă de fier (cilindrică) folosită la încălzit. [Var.: godén s. n.] – Din fr. Godin (n. pr.).

GÓDINĂ, godine, s. f. (Reg.) Specie de pepene galben cu coaja lucioasă. – Et. nec.

GODÍNĂ, godine, s.f. – (reg.) 1. Purcea. 2. Loc cu mulți purcei, cf. (top.) Godineasa, una din vetrele vechi ale satului Gârdani (zona Codru). – Din godin „purcel în lapte”, godac.

Din sursa http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A15279/pdf, am aflat că: “…Godinélu, fost sat în c. Amărăştii de Sus – jud. Dolj, atestat de la 1828, este un diminutiv de la n. pr. Godină, atestat la 1502, care stă şi la baza top. Godineşti, sat – jud. Gorj, atestat de la 1483”.

 În concluzie, presupun că denumirea satului Godineşti din Ţinutul Herţa provine de la pepenăria (harbuzăria sau bostănăria) de pe costişa însorită a dealului acestei localităţi, unde se cultivau pepeni, de la locul cu mulţi purcei ori de la numele propriu Godin, Godină, Godeanu şi nicidecum de la cuvântul „odihnă”, „odină”, „hodină", adică „Hodineşti”, afirmat în sursa de mai sus, şi exclud varianta cu “soba de  fier”.

Deci, corect este Godineşti şi nu Hodineşti, precum consideram şi eu, înainte de a mă… informa.

Mihai Cucereavii

Ion Bajureanu: „Puterea Cuvântului”

Lansare de carte

 

Zilele acestea, în incinta Bibliotecii Naţionale pentru Copii "Ion Creangă"  din Chişinău, a avut loc lansarea celui de al treilea volum de poeme creştine şi patriotice „Puterea Cuvântului”, redactat de dr. Ion Melniciuc, cu o strălucită prezentare grafică de Ruxanda Romanciuc (ISBN 978-9975-51-832-1, editura „Pontos”, 2017, 168 pag.), semnat de poetul şi filologul Ion Bajureanu, originar din s. Coteala, raionul Briceni. 

Serata a fost deschisă de către scriitoarea şi moderatoarea manifestării culturale  Claudia Partole care a prezentat publicului noul volum, accentuând faptul că poezia autorului este sinceră, combativă şi se aseamănă cu cea a poetului-martir Vasile Militaru şi că ea revarsă lumină, alungând întunericul din preajmă.

Cartea a fost prefaţată de acad. Mihai Cimpoi, care menţioneză că “autorul scrie simplu, nesofisticat, versurile oscilând între odă, rugăciune şi satiră, au formă de reacţie publicistică la evenimentele care au loc în spaţiul basarabean, de îndemn civic, de strigăt dramatic de durere. Blamează răul, demască trădătorii, aduce laude Limbii, Tricolorului, luptătorilor pentru cauza naţională”.

Pe marginea volumului şi-au expus opiniile la masa rotundă  acad. Nicolae Dabija, redactor-şef  al săptămânalului „Literatura şi Arta”, scriitorul Mihai Morăraş, conf. univ., Ion Scutelniciuc, editorul Marcela Mardare,  colegul de universitate Traian Musteaţă, consăteanca Olga Pascaru, soţia Parascovia, părintele Valeriu ş.a., subliniind în luările de cuvânt că autorul a ştiut să pună în cele scrise accentul pe valorile morale şi spirituale ale neamului nostru, i-au apreciat poezia la justa valoare, urându-i şi în continuare multă sănătate şi  inspiraţie, pentru a bucura cititorii cu noi creaţii.

Compozitorul Ilie Văluţă a interpretat  la pian din suflet câteva melodii pe versurile scriitorului, printre care: „Aşteaptă-mă”, „Aşa-i coteleanul!”, iar cântăreţul de muzică uşoară Iulian Caranfil a înviorat sala cu romanţa „Du-te, Dorule”  şi cu un şlagăr italian, vocea frumoasă a căruia e ca cea a celebrului artist Adriano Celentano.
Drept recompensă interpreţilor – aplauze furtunoase din partea celor prezenţi la festivitate.

La încheierea seratei, Ion Bajureanu a mulţumit publicului, oferind fiecărui participant câte o carte cu autograf.


Mihai Cucereavii

¤ ¤ ¤

Căteva poezii din noul volum

Ion Bajureanu: „Puterea Cuvântului”

PUTEREA CUVÂNTULUI

Prin Cuvânt trăieşte omul,

Prin Cuvânt ne dă rod pomul.

Prin Cuvânt lutu-a prins viaţă,

Prin Cuvânt omul se-nnalţă.

Omul fără de Cuvânt

E ţărână, e pământ.

Dragostea pe-acest pământ

Izvorăşte din Cuvânt.

Prin Cuvânt respiră Neamul,

Prin Cuvânt dă-n floare ramul.

Prin Cuvânt Limba Română

Acasă la ea-i stăpână.

De duşmani nu poţi fi-nfrânt,

Când te sprijini de Cuvânt.

Slavă Tatălui Preasfânt

Pentru veşnicul Cuvânt.

ACASĂ LA MATEEVICI

Mai vin la casa ta, maestre,

La cuibul vetrei părinteşti,

Unde-ai ţesut comoara-zestre,

A limbii noastre româneşti.

Cea limbă sfântă – piatră rară

Din al străbunilor izvor,

În care-a plâns întreaga Ţară

Şi-n care cântă un popor.

Cea limbă dulce şi frumoasă,

Ca-al păsărilor ciripit,

Ca pâinea mamei de acasă,

Ca rugăciunea celui sfânt.

Sunt multe limbi, câte-n cer stele

Şi câte-n codru frunze sunt,

Însă ca limba Ţării mele

Nu este alta pe pământ.

Ea e un dar venit din ceruri,

Cu ea, prin ea noi ne-am născut,

Cu-această dulce, sacră limbă,

Întâiul pas noi l-am făcut.

De-aceea vin mai des, maestre,

La cuibu-ţi vetrei părinteşti –

Să mă închin la Cel ce Este,

Şi Limbii noastre româneşti!..

TRICOLORUL

E sfântul nostru curcubeu,

Ţesut de însuşi Dumnezeu

Pentru acest popor roman,

Să fie-n Ţara lui stăpân.

E limba neamului roman

Şi crucea bunului creştin,

E sfânta noastră Libertate,

E mamă şi al nostru tată.

E Decebal şi e Traian,

E Eminescu şi Ştefan.

E sfânta noastră Reunire,

E şi a Domnului iubire.

E paşaportul Ţării mele

Ce fâlfâie mai sus de stele,

Prezentul nostru, viitorul,

Acesta-mi este TRICOLORUL!