Tache BÂRCĂ: „Vorbe, nişte vorbe”

În prima duminică a lunii decembrie într-o cafenea de lângă magazinul „1001 de chiţibuşuri” din sectorul Botanica al capitalei a avut loc lansarea cărţii  „Vorbe, nişte vorbe”, apărută la editura „Notograf-Prim”, ISBN 978-9975-84-035-4, 156 pag., Chişinău, 2017, semnată de umoristul şi satiricul basarabean Tache Bârcă, şi ilustrată de faimosul vidu.ro.

În cuvântul introductiv „Mai pe scurt” autorul mărturiseşte următoarele:

„Casc gura şi trag cu urechea ce spune unul, ce declamă şi declară altul, ce turuie al treilea şi tot aşa, tot înainte, până la plăcinte. Nu mă bag nici ca Diogene din Sinope în butoi şi nu umblu ziua-n amiaza mare cu felinarul aprins, ca să dau peste omul care... vorbeşte. Vorbească, eu ascult!”

Iată, în aşa fel, a apărut această carte de poezii şi miniaturi satirico-umoristice cu o tematică foarte variată.

În cadrul întâlnirii, autorul a recitat  poezia „Pantalonii”, i-a dedicat câteva melodii interpretate la muzicuţă ziaristului şi colegului de serviciu Andrei Fetescu, care în acea zi şi-a sărbătorit  Ziua Onomastică.

La manifestarea culturală au participat prietenii şi colegii de universitate ai sărbătoriţilor, printre care profesorii Mihai Lescu, Nina Ţurcan, Savelie Balan şi subsemnatul, care i-au felicitat şi le-au dorit multă sănătate,  inspiraţie şi cât mai multe realizări.

Mihai Cucereavii

Propun spre atenţia cititorului câteva texte din cele peste 150, apărute în noul volum „Vorbe, nişte vorbe” de Tache BÂRCĂ:

PANTALONII

Într-un crac de pantalon e Ion,

în al doilea e Ivan, de mai an,

de când omul ameţit,

stă cu capu-n Răsărit

şi cu restu-n Asfinţit.

Mă întreabă şi pe mine:

Încotro? De unde vine?

Cine este? Cum îl cheamă

în această panoramă?

Ce să-i spun, dacă-i zevzec

şi cu capul de berbec?

Cine merge-n Răsărit,

dar rămâne-n Asfinţit

cu doi craci de pantalon –

un Ivan şi un Ion?

PENTRU POPOR

Otravă! Ot-travă!.. strigă o doamnă. Ot...avă!..

Ve-nin!.. Pentru şoareci, pentru şobolani, pentru...

Un tânăr se apropie, întreabă:

-       -  Dar opiu, droguri...  aveţi?

Doamna îşi roti privirile în jur:

-  Am. Pentru Dvs.?

-  Pentru popor, – se hlizi la ea tânărul.

Doamna îl agăţă de reverul hainei, şoptindu-i:

-         -  Nu! Adresează-te Parlamentului!

BILINGVISM

Mama, de la bucătărie:

-         -  De ce, dragă, nu te mai văd cu  Gheorghe al Mărioarei a lui Anton? Nu mai ibovniciţi?

Fiica, de pe canapea, privind televizorul:

-          -  Nu. Pentru că mă izmeneşte*... cu alta, a lui Trocin.

Mama, mestecând mămăliga:

-          - Te... izmeneşte? Păi, cum vorbeşti şi cum umbli tu azi, ia seama să nu te pantalonească cu totul!..

Fiica, strâmbând din nas:

-         -  Koneşno**! De parcă eu n-aş putea să-l izmenesc...

Mama:

-         -  Ei, dacă şi tu umbli în izmene...  

--------------------------------------------------------

*rus. „изменить” – „a schimba”, „a înşela”

** rus. „Конечно!” – „Desigur!”

SE DUC ANII

Lui I.G.

Se duc anii,

se numără banii –

câţi au fost

şi câţi au rămas.

Unul trage de sfoară –

tânăr,

naiv,

cu credinţă,

eu –

cerând nemuririi

doar un popas.

Anii se duc

rostogol

pe orbită

şi banul valoarea îşi trece,

cel cu credinţă,

fără ispită,

rămâne absent

sau poate că rece.

Doar că popasul e scurt,

efemer,

ascuns în toiag

şi în ani,

fără prea multe ispite,

stingher

şi fără valoare în bani.