Meditări

*  Universul este un “perpetuum mobile”, e ca pasărea Phoenix, care renaşte din propria cenuşă. Planeta Venus, sora mai mică a Terrei, şi ea –  “un boţ de lut”, e în stadiul în care se frământă, se plămădeşte şi se coace  (la 460 °C)  viitoarea Viaţă pentru… Omenire.

*  Planetele sunt nişte “organisme vii”.  Fiecare creşte şi se coace “ca pepenele la Soare” la vremea ei. Pe planeta Marte viaţa a apărut, s-a copt înaintea Pământului. Au existat râuri, mări şi oceane. Marţienii au locuit acolo mult şi bine până au epuizat toate resursele naturale şi planeta a “pierit”, a devenit pustie. Având tehnică performantă de zbor, ei au migrat pe Pământ, găsind aici din belşug resurse şi condiţii favorabile de trai.

*  Când viaţa o să se stingă pe Pământ, când el o să fie pustiit de oameni şi de bătrâneţe, pe care n-o poate opri nimeni, atunci o să apară condiţii favorabile de trai pe Venus. Omul va fi nevoit să se mute într-o altă casă nouă şi aceasta va fi planeta-soră Venus, viitoarea casă vremelnică a Omenirii. Din acest motiv Omul de azi trebuie să-şi perfecţioneze tehnica pentru “ziua de mâine”, pentru a putea zbura de aici când va veni timpul potrivit.

*  După îmbătrânirea şi epuizarea resurselor Terrei oamenii vor debarca pe planeta Venus să-şi continue existenţa. Mai apoi, cănd Soarele  îşi va  “încheia misiunea”, Omul  va fi nevoit să zboare şi să migreze pe alte “stele” sau îl va prinde… Apocalipsul!  

*  Sper că în viitorul nu chiar atât de îndepărtat Omul va ajunge pe planeta Marte cu o misiune specială, se va "documenta" şi se va convinge că strămoşii lui au fost... marţieni.

Mihai Cucereavii